×
Centrul de tratament mixt

Centrul de tratament mixt

Asezământul ``Nazaret``

Citeste tot
Centrul de tratament pentru femei

Centrul de tratament pentru femei

``Insula Speranței``

Citeste tot
Consiliere psihologica

Consiliere psihologica

Consilierea psihologică este o formă de ...

Citeste tot
Consilierea familiei

Consilierea familiei

Este o discuție confidențiala între membrii familiei și un consilier

Citeste tot

Tratament Dependenta

Pentru a veni in sprijinul persoanelor fara posibilitati financiare care doresc sa beneficieze de terapiile oferite de centrul nostru si sa poata astfel sa fie reintegrate in societate, puteti face o donatie intr-unul din urmatoarele conturi:

sau directioneaza 2% pentru: Asociata Crucea Albastra din Romania.

Formularul, completat cu toate datele asociatiei, poate fi accesat dand click pe imaginea alaturata!

Va multumim pentru ajutor.

De ce Crucea Albastră?

Iată cinci motive pentru care merită să alegi să faci echipă cu noi:

  1. Experiență bogată în terapia dependențelor.
    Crucea Albastră este prima organizație din România care a început încă din anul 1997 să ofere servicii de recuperare și tratament pentru persoane cu dependență de alcool, droguri sau jocuri de noroc. Suntem membri importanți ai Federației Internaționale a Crucii Albastre iar practicile noastre terapeutice sunt un model pentru alte centre afiliate Crucii Albastre.

 

  1. Tratamentul are rezultate.

Activitatea ultimelor douăsprezece luni indică faptul că rata noastră de succes este de 64%. Aceasta pentru că centrul nostru oferă toate informațiile necesare și îndrumarea potrivită pentru a avea succes în terapie. Ședințele de terapie individuală și de grup facilitează înțelegerea cauzelor și factorilor care au declanșat și menținut dependența și urmăresc dezvoltarea motivației pentru un stil de viață responsabil și sănătos. Acolo unde este cazul ședințele se pot concentra pe vindecarea traumelor emoționale, reclădirea stimei de sine și îmbunătățirea relațiilor cu familia sau cu cei apropiați.

 

  1. Echipa terapeutică de excepție.

Suntem asemeni ție. Oameni cu evenimente și povești de viață care ne-au cizelat într-un fel sau altul și toate au adăugat rânduri de experiență în relaționarea cu oamenii, mai ales cu cei aflați în pragul trecerii de la dependență la autonomie sau independență. Echipa noastră este formată din medici, psihologi clinicieni, psihoterapeuti și consilieri cu o bogată experiență de lucru, experiență acumulată prin colaborarea cu alte centre din țară sau din Europa sau Statele Unite ale Americii. Avem în echipa noastră și prețuim foarte mult ajutorul dat de colegii care cu mulți ani în urmă au fost pacienți ai centrelor noastre și astăzi, recuperați fiind ajută la rândul lor alte persoane să iasă din dependență.

 

  1. Recunoaștere pe plan național și internațional

Avem parteneriate de colaborare cu spitalele de psihiatrie din zonă, cu instituții locale sau județene, colaborăm cu medici psihiatrii și de familie iar aceștia recomandă pacienților lor continuarea tratamentului în centrele Crucii Albastre.
Suntem membrii ai Federației Internaționale a Crucii Albastre și suntem parteneri cu alte organizații cu profil similar din Europa: Crucea Albastră din Germania, Crucea Albastră din Norvegia, Organizația De Hoop din Olanda, Asociația Alcoolicilor Anonimi din România, ROSAAC.

 

  1. Costul tratamentului.

Oferim programe diferite ca timp și conținut (de 7 zile, de 15 zile, de 30 de zile sau mai mult) și practicăm prețuri accesibile pentru cât mai multe persoane din diverse pături sociale. Am avut satisfacția de a ajuta pro-bono (gratuit) sau la un cost redus, persoane cu posibilități financiare minime.

 

 

Programe de tratament

<<Menționăm faptul că rezultatele tratamentului sunt diferite de la persoană la persoană în funcție de specificul fiecăreia fără a exista garanții cu privire la rezultate.>>

Pentru persoanele care doresc să înceapă un tratament, Crucea Albastră pune la dispoziție următoarele servicii:

  1. Programul Motivațional   

Durata: 7 zile – 1050 lei
Este programul potrivit pentru persoanele care caută răspunsuri și vor să se lămurească în legătură cu abuzul sau dependența lor. În acest interval de timp persoana internată are contact programul terapeutic oferit de o clinică de tratament tip comunitate terapeutică și are ocazia de a primi informații despre dependență. Persoana primește îndrumare și îi sunt prezentate soluțiile pe care le are la dispoziție pentru a -și depăși problemele personale legate de abuz sau dependență.

Pe perioada celor șapte (7) zile persoana internată beneficiază de următoarele servicii:

  • cazare și trei (3) mese pe zi pe durata a șapte zile calendaristice
  • posibilitatea obținerii unor zile de concediu medical
  • la cerere acces la consult psihiatric de specialitate
  • zece (10) ședințe de terapie de grup; două (2) ședințe de consiliere individuală cu terapeuți specializați în terapia dependențelor sau o (1) ședință de consiliere individuală și o ședință de consiliere de familie la cerere
  • acces la literatură și materiale video de specialitate
  • contact cu peroane recuperate prin programul centrului
  • ședințe de ergoterapie
  • cost 1050 lei

La cerere, perioada de tratament se poate prelungi. Informații și detalii despre acest aspect se pot obține la telefoanele de contact.

  1. Program de inițiere în terapie:   

Durata: 15 zile – 2100 lei

Acest program este ideal pentru persoanele care doresc să facă primii pași în tratamentul dependenței prin accesarea informațiile de bază cu privire la cauzele, consecințele dependenței și soluțiile pentru ieșirea din dependență.

Pe perioada celor cincisprezece (15) zile persoana internată beneficiază de următoarele servicii:

  • cazare și trei (3) mese pe zi pe durata a cincisprezece zile calendaristice
  • posibilitatea obținerii unor zile de concediu medical
  • la cerere acces la consult psihiatric de specialitate
  • douăzeci (20) ședințe de terapie de grup
  • patru (4) ședințe de consiliere individuală cu terapeuți specializați în terapia dependențelor sau trei (3) ședințe de consiliere individuală și o (1) ședință de consiliere de familie la cerere
  • acces la literatură și materiale video de specialitate
  • contact cu peroane recuperate prin programul centrului
  • ședințe de ergoterapie
  • cost 2100 lei

La cerere, perioada de tratament se poate prelungi. Informații și detalii despre acest aspect se pot obține la telefoanele de contact.

  1. Programul standard

Durata: 30 de zile – 3900 lei (de la 1 februarie)

Acest program este potrivit pentru persoanele care doresc să oprească dependența și sunt gata să acorde timp suficient pentru a face schimbările necesare la nivel fizic și psihic și pentru a consolida motivația pentru un stil de viață mai responsabil și sănătos.

Pe perioada celor treizeci (30) de zile persoana internată beneficiază de următoarele servicii:

  • cazare și trei (3) mese pe zi pe durata a treizeci de zile calendaristice
  • posibilitatea obținerii unor zile de concediu medical
  • la cerere acces la consult psihiatric de specialitate
  • patruzeci (40) ședințe de terapie de grup
  • minim patru (4) ședințe de consiliere individuală cu terapeuți specializați în terapia dependențelor sau trei (3) ședințe de consiliere individuală și o (1) ședință de consiliere de familie la cerere
  • acces la literatură și materiale video de specialitate
  • contact cu peroane recuperate prin programul centrului
  • ședințe de ergoterapie
  • cost 3900 lei (de la 1 februarie)

La cerere, perioada de tratament se poate prelungi. Informații și detalii despre acest aspect se pot obține la telefoanele de contact.

Ultimele articole: Tratament-Dependenta.ro
martie 16, 2021ArticoleConsiliul Județean Sibiu, Crucea Albastră din România și Spitalul de Psihiatrie Gh. Preda din Sibiu au încheiat un Protocol de colaborare care vine în sprijinul persoanelor cu dependențe de alcool, droguri, jocuri de noroc și alte adicții. Protocolul face posibilă continuarea tratamentului furnizat de spital și după externare, când pacienții vor putea opta pentru comunitățile terapeutice gestionate de asociația Crucea Albastră România. Potrivit unui comunicat transmis vineri se reprezentanții Consiliului Județean Sibiu, dependențele sunt o problemă în creștere în România, care se situează pe locul trei la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește cantitatea de alcool consumată de o  persoană. „La Spitalul de Psihiatrie Sibiu ajung anual peste 500 de persoane pentru probleme legate de adicții, în special alcool și droguri. Pentru că lupta cu o dependență este cu siguranță una dintre cele mai grele lupte și poate distruge nu doar indivizi, dar și familii, este nevoie de suport atât din partea sectorului de sănătate publică, dar și din societatea civilă”, spun reprezentanții CJ Sibiu. Parteneriatul încheiat vineri se vrea a fi un exemplu de solidaritate pe care cele trei instituții îl aduc în beneficiul locuitorilor din județul Sibiu, printr-un efort comun de a fi alături de persoanele dependente și implicit de familiile acestora. Crucea Albastră România este partenerul de nădejde în acest proiect, asociația având o experiență de lungă durată în acordarea de suport persoanelor cu adicții. „Prin semnarea acestui protocol, extindem o colaborare sporadică deja existentă pe cazuri individuale cu Crucea Albastră și asigurăm continuarea lanțului terapeutic în beneficiul pacienților și al familiilor lor”, a declarat Ciprian Băcilă, director medical al Spitalului de Psihiatrie Sibiu. „Numai tu singur poți reuși, dar nu poți reuși de unul singur!”,  este deviza Asociației Crucea Albastră care oferă servicii atât pentru femei, cât și pentru bărbați în cele două centre pe care le au în județul Sibiu: Centrul Nazaret care este primul centru de recuperare pentru bărbați dependenți de alcool sau alte droguri din țară și Centrul Speranța pentru femeile care se confruntă cu adicții. Totodată, Asociația Crucea Albastră oferă servicii de consiliere psihologică și familiilor celor dependenți. „Pentru că solidaritatea face diferența în momentele grele, vreau să le mulțumesc pentru implicare, dar mai ales pentru umanitate, părintelui Constantin Necula, un mare iubitor de oameni, care este alături întotdeauna de cei aflați în suferință, dar și conducerii spitalului de Psihiatrie care a dovedit de fiecare dată că pune binele pacienților pe primul loc”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta CJ Sibiu. „Crucea Albastră România nu mai este demult o asociație, este o mână întinsă prietenilor aflați în nevoie, este o cetate de scăpare pentru cei care își doresc să își repornească motoarele. Îi mulțumesc doamnei președinte Daniela Cîmpean pentru deschidere și pentru faptul ca m-a ajutat să văd acest proiect împlinit, nu poate nimeni înfrunta singur alcoolismul, e nevoie să ne unim forțele pentru cei dependenți”, a declarat părintele Constantin Necula, președintele Asociației Crucea Albastră România Vezi aici Protocolul de colaborare  [...]
mai 22, 2017Articole / ScrisoriDraga prietena, Iti scriu o scrisoare pentru ca nu pot sa vorbesc cu Tine despre ceea ce iti voi scrie in continuare. Chiar daca m-as uita in ochii Tai nici atunci nu as putea sa iti transmit intelegerea mea pentru ce anume incerci sa ma ocolesti. Nu as putea sa iti spun ca nu gasesc nimic de condamnat in atitudinea ta  pentru ca te inteleg cu foarte multa dragoste. Stiu ca nu mi-ai permite sa iti vorbesc despre boala pe care o ai si ne-am preface ca aceasta nici nu exista. Iti scriu, te vad cu ochii minti, Tu vei citi aceasta scrisoare si o vei ascunde repede fata de membrii familiei tale dar sper sa o recitesti atunci cand te simti singura si crezi ca nu te vede nimeni. Iti scriu pentru ca vreau sa sti ca avem ceva in comun, ceva ce ne leaga si iti spun de la inceput ca acest lucru este bautul tau care te sperie de moarte. Poti sa ai orice varsta, poti sa fi studenta, mama tanara, femeie de afaceri, sotia oricui din oras sau de la tara, poti fi bunica. Poti fi extravertita, introvertita, dar curajul Tau vine din pahar. Poate ca bei de luni sau de ani,  cu toate acestea ai fi prima care ar nega si s-ar opune vehement daca cineva te-ar numi alcoolica, betivana, decazuta dar stiu ca in sufletul Tau indoiala s-a cuibarit deja  pentru ca simti ca poate au dreptate. Fiind femeie, esti mai secretoasa, ascunzi bautul chiar si fata de tine, bei in “camara”,iti ascunzi bautura in locuri doar de tine stiute, intre cearceafurile curate din dulap , rufele murdare din masina de spalat sau in spatele ghivecelor mari de flori din casa. Poate esti reaua familiei, poate ti-ai pierdut locul de munca si familia, poate ai fost batuta,  copiilor le e rusine cu tine, ai ajuns jucaria neputincioasa a acestei boli. Oriunde te afli in acest moment poti avea speranta. Nu meriti suferinta, condamnarea, milogeala celor din jurul tau “daca ne-ai iubi cu adevarat, nu ai mai bea”. – te intereseaza doar persoana ta, / sa-ti fie rusine, fata cu studii superioare,-ai avut toate posibilitatile, nesimtita, imputita etc. etc. Nu esti egoista, rea, monstru fara suflet, dimpotriva. Esti o femeie bolnava de o boala incurabila. Ca omul fara picior caruia nu-i mai creste altul la loc, ca diabeticul, ca bolnavul de inima.  Repet, nu meriti sa suferi, sa tremuri, sa te simti pedepsita pentru ca Tu esti bolnava, oricum i-ai imbolnavit pe toti din jurul tau si cu totii va chinuiti. Ai putea sa intrebi de unde stiu toate acestea despre Tine? Stiu pentru ca sunt sau mai bine zis am fost exact ca tine. Cu foarte mare greutate am recunoscut si  am admis ca eram neputincioasa in fata alcoolului. In urma cu 15 ani, am alaturat numelui meu cuvantul  – alcoolica. Am venit singura la Vurpar, in iulie 2002, si am cerut ajutor. Am povestit viata mea, modul meu autodistructiv de a bea, ca am sot, am adoptat 2 copii minori, ca nimeni nu mai da doi bani pe mine, ca sunt distrusa si disperata, de multe ori am fost batuta, legata si dusa la spitalul de nebuni , daca nu ma lasam internata, pe urma ma internam de buna voie la alte unitati spitalicesti, cu diferite motive, interne, ginecologice,  dar niciodata nu recunosteam ca sunt alcoolica. Aici la Vurpar am constientizat prima data natura exacta a bolii mele, am inteles ca as putea sa incep sa ma vindec, sa ma intorc in societate, sa fiu membru deplin al familiei mele, ca pot sa lucrez si ca nu trebuie sa sufar si sa mai mint. Am stat la Vurpar 40 de zile, in ingamfarea mea ma consideram vindecata, ma laudam ca mi-au ajuns aceste zile ca lui Isus in pustietate si m-am intors acasa unde am gasit exact acelasi mod de viata si existenta din fata careia m-am refugiat. Nu a trecut mult timp si am recidivat. Am redevenit sclava alcoolului, nu puteam sa ma inteleg cu nimeni, mi-au spus copiii ca le este rusine cu mine, mai bine le adopta o alta mama, nu au divortat de mine pentru ca eu am intretinut familia si chiar si asa bauta aduceam bani in casa si faceam menajul. Am avut si perioade bune, am stat abstinenta 6 luni, 1 an, 2 ani. Am calatorit mult, am lucrat si mai mult, dar nu am fost abstinenta pe deplin pentru ca nu aveam credinta,eram fatarnica am mintit si  nici vorba de o minima onestitate. Am tinut legatura cu Casa, am fost la Selimbar in vizita de 10 ani, – am participat la grupuri psihoterapeutice, am vorbit despre mine si cu toate acestea nu consider ca am dobandit abstinenta senina si fericita decat de 2705 zile – azi 20 mai 2017 – aproape de 8 ani. Intre timp m-am schimbat cel mai mult datorita legaturilor cu grupurile de suport la care particip, cu aprofundarea credintei, am inteles ca am fost doar religioasa ca sa ocolesc iadul, dar am devenit credincioasa pentru ca eu chiar am fost acolo. Am continuat sa particip la toate evenimentele organizate de Casa Insula Sperantei, am fost la Casa Nazareth, am citit mult si am vorbit despre mine si mai mult. Tin legatura cu Alcoolicii Anonimi, cu Fundatia Bonus Pastor pt. lb. maghiara, si ma vindec, ma vindec trup si suflet. M-am imbolnavit de cancer, nu din cauza alcoolului, am acceptat si aceasta boala tot treaza fiind si tot in stare de bine. Revin la inceputul scrisorii. Singura nu se poate, nici eu nu am reusit inainte cand ma bazam exclusiv pe propria putere, pe propriile resurse. Cu greu am inteles ca din aceasta boala nu exista vindecare totala, este incurabila, nu mai pot fi bautoare de societate, nu mai pot bea ca o doamna dar acum nu mai nu sufar din aceasta cauza. Nu scriam aceasta scrisoare daca nu as fi fost rugata. Persoana care m-a rugat sa scriu a inteles ca am primit ceva care echivaleaza cu o noa stare a constiintei si a existentel mele, ca am suferit o transformare in adevaratul inteles al cuvantului, ca am dat peste o sursa de putere pe care nu am avut-o inainte. Pot spune ca ma gasesc in posesia unui grad de onestitate, toleranta, altruism, pace sufleteasca si iubire de care nu ma crezusem capabila. Toate acestea mi-au fost daruite de Dumnezeu in timp, gratis si asa cum sunt acum, am fost gata sa le primesc. Am acceptat sa scriu scrisoarea pentru ca “ am primit gratis, dau mai departe pe gratis”… Aceasta este viata mea, dar slava Domnului, a grupurilor de suport, a femeilor cu care ma intalnesc an de an,  a ajutorului de la Casa Insula Sperantei nu trebuie sa mai imi fie teama, nu trebuie sa mai mint si pot accepta pe toti si toate din jurul meu. Mi-am redobandit increderea in mine, – plangeam odata ca mi-am pierdut stima de sine, sigur ca da, daca am baut. Ma feresc de primul pahar, daca nu il beau pe primul nu trebuie sa ma tem nici de al doilea, nu? Traiesc fiecare zi cu seninatate si accept ce nu pot schimba, ma indepartez cat pot de cei rai si de cele rele, ma iubesc si ma apreciez pe mine si asa am ajuns sa ii iubesc si pe cei din jurul meu, chiar si pe Tine prietena necunoscuta care acum imi citesti scrisoarea si poate ai curaj sa ceri ajutor pe care meriti sa o primesti. [...]
mai 22, 2017ArticoleAlcoolicii care reusesc printr-o minune sa devina abstinenti, incearca, de cele mai multe ori, sa-i ajute si pe altii sa se lase de baut. Sunt exemplul ca “se poate” in grupurile de sprijin ale Alcoolicilor Anonimi. Sunt oameni care au renuntat la meseriile lor, unele bine platite, ca sa isi ajute semenii. Campania “Dependenta Romaniei- Alcoolismul, boala din pahar” continua cu povestea lui Catalin. Barbatul crede ca i-a fost scris sa devina alcoolic. S-a nascut intr-o zona viticola, iar in casa se bea mai mult vin decat apa. A descoperit ca in bautura gaseste un remediu pentru timiditate si un refugiu pentru rigorile de acasa, pentru controlul exagerat pe care, zice el, il manifestau parintii. Alcoolul, insa, l-a orbit complet. A ajuns sa-i fure fetitei lui banii din pusculita, pentru a-si lua de baut. Catalin Lupu are 60 de ani. La baza, este inginer, insa lucreaza, in prezent, ca ergoterapeut la centrul de tratament Crucea Albastra. Sura Mica, Sibiu. Aici vin dependentii de alcool. Ergoterapia este, de fapt, recuperarea prin munca. O abordare pusa in practica inca de acum cateva decenii in tarile civilizate. Cu rezultate. Logica : dependentii vor sta departe de bautura ocupandu-si timpul cu activitati creative. In urma cu 13 ani, Catalin spune ca s-a nascut, de fapt, a doua oara. Pana atunci, viata lui urmase un curs anevoios. Cu turnuri dramatice. S-a nascut intr-o zona viticola, asa ca in casa se bea mai mult vin decat apa. Isi aminteste ca mama l-a controlat la fiecare pas. L-a tinut din scurt, in mod exagerat: “M-au mutat in primii opt ani de scoala prin trei scoli prin Sibiu doar din dorinta de a fi supravegheat. Eu nu sunt un tip prea vorbaret, ma integrez destul de greu in colectivitati”. Incet si sigur Catalin se inchidea tot mai tare in el. Devenea introvertit. In liceu, a baut pentru prima data zdravan. Atunci si-a dat seama ca alcoolul ii da curaj. Ca poate socializa. In facultate inventa pretexte pentru sesiuni prelungite de consum. Povesteste ca se imbata de bucurie ca a trecut un examen. Sau de tristete ca a picat unul.Tot in acei ani s-a si casatorit. Apoi s-a nascut singurul lui copil: o fetita. Insa pentru Catalin viata isi urma cursul printre aburii alcoolului: “Am ajuns sa-i fur fetitei bani in pusculita”. Dupa cativa ani, sotia lui s-a imbolnavit grav. La nici 40 de ani, s-a pensionat pe caz de boala. Soarta i-a mai dat o lovitura crunta. Inainte de majorat, fiica lui Catalin a inceput sa se simta din ce in ce mai rau. A internat-o la Cluj, unde medicii i-au descoperit un ganglion neoperabil langa inima. “I-au scos de aici de la gat un ganglion, l-au analizat si au tras concluzia ca e limfom Hodgkin -cancer al sistemului limfatic“, povesteste Catalin. Lupta cu viata, cu problemele dar si cu alcoolul devenise un calvar pentru Catalin. S-a gandit chiar sa-si puna capat zilelelor si spune ca numai Dumnezeu l-a ajutat sa treaca peste moment. Tot o minune vede si vindecarea copilei sale care, intre timp, a devenit studenta la psihologie. “Alina m-a dat lovitura finala. Mi-a spus: “Tata ai luptat atat sa ma salvezi de cancer si vrei sa ma omori acuma cu alcoolul? M-a zdruncinat puternic”. Atat de puternic, incat in urma cu 13 ani s-a internat pentru trei luni la centrul de tratament al dependentilor de alcool de la Sura Mica. A reusit, iar acum incearca sa-i ajute si pe altii sa devina abstinenti. Stie cat de grea este lupta cu alcoolul, si mai ales ca dependentii romani nu au prea multe solutii la indemana cand vine vorba de tratament. Niciunul dintre aceste centre nu este finantat de stat. Suntem pe locul cinci in lume, dupa cantitatea de alcool consumata pe cap de locuitor. Iar varsta la care romanii incep sa bea scade simtitor. Este vorba, asadar, despre o boala grea, dusa pe picioare de aproape trei milioane de oameni. Foarte putini sunt la vedere. Cei mai multi sunt ascunsi in case, in familiile noastre sau chiar in birouri spatioase. Fara ajutor de specialitate, vor sfarsi prin a se inghesui pe paturi de spital. Ori vor sfarsi. Sursa: StirileProTV [...]
mai 22, 2017ArticoleConsumul excesiv de alcool distruge vieţi, destramă familii, ruinează cariere, răneşte suflete. A ajuns o boală considerată de multe ori ruşinoasă şi greu de acceptat. Pentru bărbaţi, barurile sunt spaţiile unde, laolaltă, se adună şi trag pahar după pahar, uitând să mai ajungă lângă cei dragi. Pentru femei, însă, locurile publice nu reprezintă o opţiune. Ele beau acasă, pe furiş, ascunzându-şi sticlele de vin, vodcă sau ţuică în spatele ghivecelor cu flori, printre hainele murdare sau în debara, acolo unde numai ele se uită să caute borcanele cu zarzavat. Unele, însă, au avut curajul să îşi recunoască dependenţa şi au ales să o trateze. Centrul de reabilitare pentru femei dependente “Insula Speranţei” a fost prima astfel de instituţie care a venit, acum 20 de ani, în sprijinul celor care aveau nevoie de ajutor, vindecând pacientele fără medicamente, doar prin psihoterapie şi ergoterapie (terapie prin muncă). Despre cum au trecut de la “viaţa de beţivă” la cea “de doamnă”, după cum ele o numesc, au povestit şi unele dintre fostele paciente care au venit la aniversarea celor două decenii a Centrului de la Şelimbăr. Înfiinţat acum 20 de ani la Vurpăr, Centrul s-a mutat la Şelimbăr, în 2007, şi a ajutat aproximativ 1.000 de femei să îşi recâştige viaţa. Spun că s-au născut a doua oară, pe “Insula Speranţei”. Câteva dintre ele revin an de an să mulţumească pentru cea de-a doua şansă, iar sâmbătă întrunirea a avut din nou loc, aniversând, totodată, două decenii de existenţă a instituţiei. Emoţionate, cu lacrimi în ochi şi cu amintiri, au rememorat viaţa de dinainte de “Insula Speranţei” şi cea de după tratamentul urmat aici. Zece tone de vin consumate în zece ani Una dintre primele paciente ale Centrului a fost Minola, în prezent angajată a “Insulei Speranţei”. A venit la Vurpăr, din Bucureşti, acum 12 ani. Era slabă, lipsită de speranţe şi găsea în alcool o alinare. “Prietenia” ei cu alcoolul a început înainte de ’89. Lucra, pe atunci, în domeniul construcţiilor. Într-o zi, şi-a rupt piciorul şi a trebuit să stea în casă, o vreme, descoperind un nou “prieten”, vinul. “Din lipsă de activitate, stând în pat toată ziua, am găsit că cel mai normal e să consum alcool. Îmi plăcea. Am început să consum pentru că nici nu dormeam noaptea. Şi azi am adormit cu un pahar, mâine cu două, poimâine cu trei… Până am ajuns la trei litri de vin pe zi. Am consumat zece ani aşa“, povesteşte Minola. Credea, atunci, că a avut şi noroc, pentru că, din cauză că nu i s-a sudat bine ghipsul, a mai primit şase luni de concediu medical. Aşa, a fost pensionată pe caz de boală şi a avut mai mult timp să dea frâu liber poftei de vin. “Aveam prieteni care nu ştiau că consum. Când mergeam la petreceri, întotdeauna găseam o scuză să plec mai repede, ba că mi-a venit o mătuşă, ba că mă simt cam rău. Mi-era ruşine să beau mai mult de un pahar. Mă duceam acasă să îmi fac plinul, pentru că îmi cerea organismul“, povesteşte Minola. După un timp, nu a mai ieşit deloc din casă, iar prietenii se îngrijoraseră. “Nu mai eram om. Realizam că beam mult, dar nu reuşeam să mă opresc. Tot ziceam că voi face asta de mâine, de luni, de la 1…“, mai spune Minola. Asta până s-a întors prietena ei cea mai bună din străinătate şi a găsit un centru specializat la Vurpăr. A urmat opt luni tratamentul, după care a rămas voluntar aici. După un timp, a început să pună tot mai mult suflet în ceea ce făcea şi a fost angajată. “Mi-a fost drag să ajut şi celelalte paciente. Chiar sufăr când văd că recidivează. Sunt ca şi copiii mei“, spune Minola. Astăzi, după 12 ani de abstinenţă, mărturiseşte că pentru ea nu mai există alcoolul. “Mi-am dat seama de această diferenţă. Am fost la petreceri şi am văzut cum sunt femeile bete. E urât, groaznic de urât. Te crezi cea mai deşteaptă, le ştii pe toate, dar eşti penibilă. Pentru mine nu mai există alcoolul. Am închis sertarul“, adaugă Minola. Se întoarce frecvent la casa ei din Bucureşti, să îşi cumpere insulină, pentru că are diabet. Dar pentru ea “acasă” înseamnă locul care i-a dăruit a doua viaţă: “Insula Speranţei”. “Îmi pierdusem orice speranţă…” Printre pacientele veterane care au fost la aniversarea de joi s-a numărat şi Luminiţa Popescu, ce s-a recuperat la centrul din Vurpăr acum aproape un deceniu şi jumătate. Spune cu mândrie că este abstinentă de 14 ani şi o săptămână şi că viaţa ei este, acum, una frumoasă. “Eu îmi pierdusem orice fel de speranță. Încercasem tratamentul standard. La <ebuni>>, că așa zic eu. Și ieșeam așa cum intram. Era o perioadă scurtă de timp în care nu mai beam, dar când ajungeam acasă reluam. Căderea era mai mare”, spune Luminiţa. Pe atunci, ajunsese să consume un litru de vodcă în fiecare zi. Nu se îmbăta astfel încât să nu mai poată vorbi, dar “grija mea era să nu fiu niciodată lucidă”, după cum spune. Ca şi astăzi, era artist plastic, o meserie care, mai adaugă ea, i-a oferit libertate. “E o profesie liberă. Fac astfel arta, pentru că aşa îmi place mie. Deşi poate nu voiam să fie chiar aşa…”, povesteşte aceasta. Luminiţa era conştientă că alunecă în prăpastia dependenţei de alcool, o boală care a distrus tot ce a fost în jurul ei. Prietenii au izolat-o, pentru că nu aveau nevoie de ea în stadiul în care era, iar cei dragi sufereau neputincioşi. “Era ca un parastas continuu în casă. Îmi pierdusem orice speranţă. Mă internasem la Bălăceanca, un spital extrem de dur, unde te legau de pat şi tratau cu tranchilizante, ca să dormi”, povesteşte Luminiţa. Întors din străinătate, soţul a vizitat-o la spital şi i-a promis că o să caute o opţiune mai bună pentru ea. Aşa, a ajuns la Vurpăr. “Condițiile erau groaznice. Cine rezista și nu renunța în mod sigur ajungea bine. Am stat șase luni. În ultima perioadă, nici foc nu mai făceam, pentru că scotea soba fum și, ca să nu mai stăm să aerisim, alegeam să dormim în frig. Nu aveam apă deloc. Spărgeam gheața din butoi ca să avem să ne spălăm, acum 15 ani. Astăzi ne amintim cu plăcere”, mai spune Luminiţa. După şase luni de tratament, s-a întors acasă, în Bucureşti. Nu a fost primită nici cu flori, nici cu aplauze, după cum spune. Nu şi-a mai găsit locul şi rostul, aşa că s-a întors la aşezământ, ca voluntar. A ajutat psihologul şi a tradus cărţi ori articole din limba franceză, timp de şapte ani. După această perioadă, fiica cea mică i-a cerut să se reîntoarcă la Bucureşti, ca să o ajute cu pregătirea nunţii şi creşterea copilului pe care şi-l dorea. “Este o boală greu de depăşit, de mărturisit. Costurile sunt mari. Nu există garanții ca la o operație de apendicită. Tot timpul există pericolul în spatele tău, riscul să te dezechilibrezi, să cazi din nou, să nu te mai poți ridica, iar cei din jur să fie plictisiți de problema ta. Astăzi, sunt fericită că m-am ridicat din nou”, încheie Luminiţa. Potrivit lui Marius Oltean, directorul executiv al Asociaţiei “Crucea Albastră” din România, sub umbrela căreia se află “Insula Speranţei“, peste un milion de români sunt dependenţi de alcool. Echipa “Insulei Speranţei” este alcătuită din Minola Lăcrămioara Vasiliade, ergoterapeutul Eva Moşoiu şi directorul Centrului, Ana-Maria Fulea. Crucea Albastră a deschis un asemenea centru pentru bărbaţii dependenţi de alcool, droguri şi jocuri de noroc şi la Şura Mică, condus de dr. Holger Lux, care, din 1993, a ajutat aproape 2.000 de oameni. Sursa: Tribuna.ro [...]
mai 18, 2017ArticoleDependenta de alcool, droguri sau, mai nou, jocuri de noroc, face nenumarate victime in Romania. In statisticile OMS,  tara noastra se afla pe locul 5, la nivel mondial, in ceea ce priveste consumul de alcool pe cap de locuitor. De  20 ani , asociatia umanitara Crucea Albastra din Romania a deschis, in judetul Sibiu, doua centre pentru reabilitarea persoanelor dependente,  primele de acest fel din tara. Curele de terapie nu sunt decontate de stat pentru ca, inca in Romania, aceste dependente nu sunt considerate boli, asa cum se intampla in alte tari din Europa. Pentru a da o sansa de reabilitare si persoanelor din medii defavorizate, asociatia a apelat la o finantare, printr-un grant elvetian, de care au beneficiat peste 50 de dependenti din intreaga tara. Carmen Vulcan Corespondent Radio Romania Actualitati [...]
mai 4, 2017ArticolePsihiatrii sustin ca exista meserii care predispun la consumul excesiv de alcool. Muncitorii din constructii, dar si barmanii sau ospatarii sunt cateva exemple de ocupatii in care tentatia este mare. Continuam campania “Dependenta Romaniei- Alcoolismul, boala din pahar” cu povestea lui Constantin. La doar 20 de ani a fost ales ospatarul personal al ministrului apararii de atunci. O realizare pentru el. In scurt timp, insa, bucuria s-a transformat in cosmar. Accesul la bauturi fine, imposibil de gasit pe o piata autohtona stoarsa de saracie, dar si lacomia i-au schimbat dramatic Suntem la Sibiu, intr-un restaurant cunoscut pentru… nuntile si botezurile pe care le gazduieste. Constantin e sef de sala. Il privim cum manevreaza atent sticlele de bautura si paharele. Toti il admira pentru puterea de care da dovada. Barbatul este alcoolic abstinent…de 12 ani. “Mi-am pierdut familia si daca am pierdut familia am pierdut tot”, povesteste el. “Am pierdut prieteni, oameni din viata mea care pe 90 la suta i-am castigat, dar nu imi mai pot castiga anii de viata in care am baut. Aia sunt o pata neagra in viata mea”. Perioada neagra a inceput odata cu incorporarea. “In armata pe vremea ceausista am fost ales ca ospatar al ministrului Apararii Nationale in perioada in care am facut armata in Bucuresti. Fiind ospatar al ministrului acolo era whisky, vinuri alese si stiti bine nu se gasea in comert si puteam bea nu ma controla nimeni . Beam cat vream. Nu beam foarte mult dar beam frecvent in fiecare zi. Sa nu ma intrebati cand am deveit alcoolic ca nici n-am simtit eu macar. Multa vreme dupa aia nu mai era o placere sa bei era o necesitate. Am ajuns sa beau dimineata cate o jumate de litru de palinca de Bihor din doua gaturi ca sa nu imi mai tremure mainile, sa-mi revin. Adica in meseria mea de ospatar trebuie sa duci o cafea, o … sa nu imi mai tremure mainile asta faceam in fiecare zi de dimineata de la sapte, devenisem alcoolic” Ca orice alcoolic… devenise si un actor foarte bun. Initial, nimeni nu a realizat ca are probleme. Nici macar cea care i-a devenit sotie si i-a daruit doi copii. Dupa opt ani in care lucrurile nu doar ca nu s-au schimbat, ci s-au inrautatit, cei doi au sfarsit prin a divorta. “O certam, o faceam in toate felurile ca umbla cu unu cu altu’ . O jigneam pur si simplu. Si la un moment dat iti ajunge. Trebuie sa spuna cineva stop si ea a fost cea care a spus stop. Nu pot sa o judec ca a divortat de mine sau sa-i bag vreo vina”. “Imi aduc aminte un episod: aveam o problema la stomac si am fost internat la spitalul militar si daca nu am baut 2-3 zile poti cadea in coma si cand nu bei si am cazut in coma postalcoolica. Vedeam soareci, insecte mici am ferit un dulap din ala de 200 de kg l-am luat ca pe o zdreanta. A doua zi mi s-a spus ca eu nu am stiut nimic. L-am luat si l-am dat deoparte pentru ca eu o vedeam acolo pe copila mea ca o mancau paianjenii si soarecii l-am dat deoparte ca pe o zdreanta” Dupa familie, si-a pierdut si serviciul. S-a mutat cu parintii. Oameni simpli, de la tara, care s-au tinut insa departe de bautura. Au incercat si ei sa-si ajute baiatul. Constantin a ajuns, de mai multe ori, la psihiatrie. Tratamentul a fost insa ineficient. “Aveam o juma de ora pauza si toata lumea care era acolo se ducea si-si lua de baut. Seara era practic carciuma acolo nu spital. Eu mi-am dorit intotdeauna sa scap dar nu puteam demonul alcoolului nu te lasa daca te-a prins o data foarte greu iti da drumul.” In urma cu 12 ani, fratele lui mai mare a auzit de Centrul pentru tratamentul dependentei de alcool de la Sura Mica-Sibiu. L-a convins sa se interneze si acolo. “Sunt doar doua drumuri: ori bei si te lasi de tot de alcool ori bei pana mori in cel mai fericit caz si spun asta fiindca poti sa ajungi la un spital de psihiatrie ca sa nu mai ai momente de luciditate toata viata. Adica sa-ti pierzi mintile. Eu am incercat de patru ori si am reusit nu m-am lasat. Sunt un om ambitios un om care vrea sa obtina de la viata asta ceva si eu am obtinut. Mi-am obtinut libertatea pentru ca atata vreme cat esti alcoolic, cat esti cu alcoolul in mana, esti un om inchis intr-o sticla. Depinzi de ea, nu o sa ai bani niciodata, prieteni adevarati, esti un om singur Acum s-a recasatorit si si-a facut alti prieteni…la centru. Unde continua sa mearga aproape zilnic. Ii place sa le gateasca pacientilor si sa le impartaseasca din experientele sale…cu bautura. “Acolo m-am nascut a doua oara si acolo e locul meu de suflet. Acolo e a doua casa. Acolo ma duc ca si la mine acasa. Acolo toti imi sunt prieteni Toti ma inteleg pe mine. Eu pot sa-i inteleg pe ei. Eu pot sa inteleg un alcoolic, altcineva….adica multa lume nu poate sa-i inteleaga . eu pot sa inteleg un alcoolic “. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula- presedinte Crucea Albastra Romania: “Ii vad pe oameni cum se ajuta dupa aceea intre ei . cum incearca sa-si construiasca o retea de sprijin .cum dezvolta o retea de sprijin . foarte putine categorii mi se par atat de frumoasa ca cei care au trecut prin dependenta si acum vor sa-i ajute si pe ceilalti.” “Pana la urma din 1956 OMS-ul spune ca e boala. Traiesc impreuna cu oamenii aceeia recuperarea si e foarte frumos. Oricum, statul nu prea se implica in terapia antialcool si antidrog . avem o zona in care sigur ca se investesc bani dar si o alta zona in care nu investim deloc Daca avem o agentie nationala antidrog nu avem nicio agentie nationala antialcool”. “Statul ar trebui sa se implice pentru ca statistic ar fi doua milioane de alcoolici dar adevarul e altul sunt mult mai multi. Ar trebui sa creeze centre cum e la Sura si sa le si subventioneze. In strainatate poti sa te duci cu asigurarile de sanatate, la noi nu. trebuie sa platest, or un alcoolic care a ajuns alcoolic nu mai are bani si atunci daca nu exista un frate, o sora, o mama sau cineva care sa-i dea bani o luna de zile nu se cunoaste daca stai acolo . Recazi, imediat recazi” “La mine in viata oamenii sunt impartiti in doua grupe: unii nu le vine sa creada ca m-am lasat de baut si la unii care ma cunosc mai recent nu le vine sa creada ca am baut vreodata. Va dau un exemplu: fratele meu. Un bautor notoriu si din cauza alcoolului a si murit 42 de ani.“ “Sa ,pr era cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Puteam sa ajung in spital si puteai innebuni si atunci nu era cel mai bun lucru ca sa mori?” Romania este pe locul trei in Europa in privinta mortalitatii la barbati si pe primul, in cazul femeilor la decese ce au la baza consumul excesiv de alcool. [...]
aprilie 15, 2017ArticoleContinuam campania Stirilor Pro TV “Dependenta Romaniei: Alcoolul, boala din pahar” cu o statistica trista: Romania ocupa locul cinci in lume la consumul excesiv de alcool pe cap de locuitor. Dincolo de cifre, situatia pare fara iesire. La tara, unde traieste jumatate din populatia tarii, cea mai saraca patura sociala, alcoolismul a atins cote de nestapanit. Se bea mult si prost. Bauturile contrafacute sau unele produse in gospodarii ataca agresiv organele vitale ale consumatorilor. Si se ajunge rapid la deces. Suntem primii in Europa intr-un nedorit clasament al femeilor ucise in urma consumului excesiv de alcool. La segmentul barbati, ocupam locul al treilea. Romania insa nu are nicio strategie nationala prin care sa controleze fenomenul. Lipsesc centrele de tratament pe banii statului, in timp ce in spitale paturile sunt ocupate de dependenti. In acelasi timp, sute de milioane de euro circula anual pe piata neagra a bauturilor. Ajung in buzunarele unor indivizi care speculeaza dependenta din cauza careia mor anual 20.000 de romani. Dumestii Vechi, Vaslui. E doar ora noua dimineata si in ciuda vremii mohorate, e forfota mare la magazinul satesc. Nu se impart oale si tigai gratis, ci se da bautura la PET ….pe caiet. Si cum noroiul a invadat ulitele satului, oamenii au gasit repede si teme de discutie: primarul si asfaltarea. In toiul discutiei apare clatinandu-se pe picioare vecinul de vis-a-vis. Nu intelege de ce s-au aprins spiritele, asa ca butoneaza telefonul. Inteleptul grupului, cel mai in varsta, ii atrage insa atentia. Localnic: Mai suntem altii pe aici care bem de la “motorina” in sus. Reporter: De ce beti, de bucurie, de necaz? Localnic: La noi se bea si de bucurie si de necaz. Localnic: De exemplu, pentru organism. Cat muncesc intr-un timp, imi da putere de a munci. Cand bei un pahar iti da putere. Apa te slabeste. In tot acest timp, vanzatoarea ii serveste pe noii veniti. Daniel a venit aici sa-si inece amarul si sa spuna ce are pe suflet. Reporter: Din ce traiti? Localnic: Din ce muncesc, Reporter: De ce beti? Localnic: Sa va spun drept. Nevasta e in Italia, doi copii in Italia. M-a lasat. Seara sunt singur si ma gandesc unde-s copiii, ce fac si atunci beau, mai trece din suparari. Pentru unii, poate parea ciudat faptul ca inca de dimineata oamenii se aduna la carciuma. Mai ales ca toti cei de aici nu au un loc de munca. Traiesc din venitul minim garantat si din ce mai castiga la negru muncind cu ziua. Insa asa se intampla in mai toate satele romanesti. Vorbim practic despre locul in care traieste jumatate din populatia tarii. Cei mai saraci romani. Profesor conf. Univ. Dr. Constantin Necula, presedintele Crucea Albastra Romania: “Noi asistam social pana la urma toti lenesii. Nemunca este o dependenta de lene, noi pe aceia ii asistam social. Din nefericire, pe cei care real ar avea nevoie de sprijin pentru a si putea reveni nu ii ajutam niciodata.” Intrebarea este: de ce? De ce consumul excesiv de alcool a devenit un sport national. De ce avem aproape trei milioane de alcoolici in Romania? Profesor Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, presedinte Crucea Albastra Romania: “Ne aflam in fata unei otraviri foarte lente si foarte periculoase.” Romulul Dascalu, presedintele Organizatiei Patronale a Industriei Alcoolului si Bauturilor Alcoolice Garantin Romania: “In acest moment, noua litri din zece, adica noua sticle din zece, sunt bauturi contrafacute . Practic, peste 90 la suta din bauturile spirtoase din Romania consumate de catre romani sunt contrafacute. Aceste bauturi au continut extrem de mare de metanol, alcool superior. Sunt alcoolii rai din aceste bauturi care creeaza nu numai grabirea alcoolismului, adica instalarii alcoolismului la consumator, cat si afecteaza extrem de grav sistemul nervos, creierul, ficatul, pancreasul, stomacul.” Asa ca nu e de mirare ca Organizatia Mondiala a Sanatatii sustine ca suntem pe locul cinci in lume la consumul de alcool pe cap de locuitor. E ingrijorator insa realitatea din teren arata ca situatia e chiar mai grava. Romulus Dascalu: “Organizatia Mondiala a Sanatatii nu a stat sa socoteasca piata neagra, de aia sunt mari rezerve vis-a-vis de masuratorile lor, fiindca realitatea pe piata romaneasca este asta pe care v-o spun eu, fiindca sunt de zeci de ani in bransa asta si stiu ce se intampla.” Asta inseamna ca numarul alcoolicilor din Romania ar putea fi mult mai mare. In acest moment, se stie oficial ca sunt aproape trei milioane, insa piata neagra si productia de alcool din gospodarie depasesc cu mult bautura vanduta legal, cu timbru, de pe piata. Romulus Dascalu: “Este o piata nemaiintalnita din cele 28 de state europene, nu o sa gasiti nici in Bulgaria ceea ce se intampla in Romania. Sunt tot felul de tuici, cazane, cazanele, instalatii cata frunza si iarba in Romania, este sport national. Noi am numarat circa 300 de mii de cazane mici, mijlocii si mari. Le-am numarat la nivelul localitatii si dupa aia ne-am oprit ca tot mai erau si tot mai erau. Va spun ca este un sport national si nu vrea nimeni sa-l opreasca, mai ales ca banii negri proveniti din aceste bauturi au plecat si la partide au plecat si la lideri politici au plecat la institutiile de control ale statului. Fiecare judet am ori prefectul, ori deputatii, ori pe ala de la Antifrauda, toti au, toti au. Toti primarii unde creste pruna au cazane. Dar toti primarii ca altfel nu castiga alegerile. Eu va spun realitatea. Nu exista primar sa n-aiba cazan, daca vrei sa castigi alegerile si nu te alege nici dracul daca nu-i imbeti in ziua alegerilor. Nu-i nimeni autorizat, dar nimeni.” Iar ultima crestere a accizei la alcool a inrautatit si mai tare situatia. Bautura cu buletin de analize si timbru s-a scumpit si mai mult iar oamenii au uitat de ea. Ca sa va faceti o idee, daca in 2003 Imprimeria statului a tiparit aproape o jumatate de miliard de timbre pentru bauturi alcoolice, in 2015 s-au imprimat mai putin de 70 de milioane, insa numarul alcoolicilor a crescut. Romulus Dascalu: “Problema alcoolismului este o problema extrem de grava. la bauturi contrafacute, conform masuratorilor noastre, se instaleaza in aproximativ o luna-doua. Ddica daca la bauturi curate, o vodka curata, un vin curat, se instaleaza, ma refer mai greu, se instaleaza poate intr-un an-doi, la bauturi contrafacute, datorita metanolului care efectiv bulverseaza sistemul nervos, il face praf, si datorita celorlalti alcooli rai din continutul bauturilor, practic avem de-a face cu un fenomen extrem de violent si ingrijorator, se instaleaza foarte repede. Intr-o luna, doua devii dependent. Sa stiti ca cine spune in termeni populari „ti-ai baut mintile” sa stiti ca asa este. Ti-ai baut mintile daca bei bauturi din astea, ti-ai baut mintile, fiindca la un moment dat nu mai judeci. La un moment dat nu mai esti in stare nici sa-ti tii echilibru, dar nici sa rationezi si atunci intervine si violenta, fiindca o sa vedeti 70-80 la suta din datele pe care le avem de violenta se petrec in domeniul rural si sa petrec datorita consumului acestor tipuri de bauturi.” Dar aceasta situatie nu ingrijoreaza pe nimeni. Romulus Dascalu: “Acest fenomen este tratat cu mare indiferenta de catre Ministerul Sanatatii si il consider principalul vinovat si cu mare indiferenta de catre Ministerul Finantelor, recte ANAF, care nu fac niciun efort de a… “dle hai sa facem o data hai sa inchidem toate nenorocirile astea din tara.”” Mai mult, desi suntem recunoscuti la nivel mondial ca avem o mare problema cu alcoolul, chiar si mecanismele de combatere a alcoolismului infiintate prin lege nu sunt respectate. De exemplu in 2015 prin hotararea de guvern 160 s-a infiintat Consiliul National pentru Coordonarea Politicilor si Actiunilor de Reducere a Consumului Daunator de Alcool in Romania, sub coordonarea Ministerului Sanatatii. Biroul de presa a acestui minister ne-a raspuns in scris ca anul trecut a avut loc o prima sedinta a acestui consiliu in care s-a prezentat un proiect al Regulamentului de Organizare si Functionare al Consiliului. De atunci nu s-a mai intamplat nimic. Tot Ministerul Sanatatii admite ca avem o problema reala cu alcoolul. Ca acesta este direct responsabil pentru producerea a aproximativ 60 de boli si contribuie la aparitia altor 200 foarte grave, intre care unele cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale si numeroase cancere. Asadar, alcoolul contribuie in diferite grade la majoritatea bolilor cronice de care sufera romanii, dar responsabilii nu au un plan concret de masuri. Sursa: ProTV [...]
martie 23, 2017ArticoleArticol din seria Alcoolismul – o problemă de sănătate publică în România Alcoolismul este interpretat drept o rupere de spiritualitate, dar în același timp, biserica îi vede pe cei dependenți de alcool ca pe niște oameni încercați, care caută mântuirea și sunt supuși alcoolului. Preotul Constantin Necula, Președintele Asociației „Crucea Albastră”, România, vorbește în interviul de mai jos despre cauzele, efectele și soluțiile pentru alcoolism, din perspectivă religioasă. Cum vă explicați apariția alcoolismului, care este originea sa  spirituală? Cred că avem de a face cu o disfuncție spirituală. Alcoolismul, ca orice declasare a echilibrului uman, nu are origini spirituale ci tocmai ruperi de spiritualitate nasc altfel de sete decât cea după Dumnezeu. Ce știu precis este că le este foarte greu specialiștilor să identifice cauzele alcoolismului. Dacă vreți e un complex de dureri care izbucnesc la suprafață. Experiența mea personală a identificat o sumă de cauze, parte ținând de fracturi ale sufletului, parte de biotopul vieții cotidiene. Izolări și însingurări nerodnice, tensiuni economice sau sufletești, fisuri ale voinței sau disfuncții de comunicare, lovituri ale vieții sau înrederi absurde și alte sute de obturări ale verticalității umane. O mare lipsă de iubire și înțelegere. Uneori a dependentului cu sine. Medicii insistă asupra faptului că alcoolismul nu este o simplă neputinta, un viciu, ci este o adevarată boală. Care este părerea bisericii vis a vis de acești oameni, dependenți de alcool? Chiar dacă în anul 1953 OMS a declarat alcoolismul ca boală și apoi l-a impus ca atare în literatura de specialitate, cercetările recente nu mai insistă asupra acestui aspect. Cred că e și o atitudine de conservare în ce privește fondul economic al problemei, gândiți-vă ce ar însmena să pensionăm de boală toți alcoolicii, ce relevanță ar mai avea efortul nostru de recuperare a lor în plan social, familial ori duhovnicesc. Alcoolismul, ca tot ceea ce înseamnă complex de disfuncții- sufletești și trupești, nu poate fi etichetat simplist ori înghesuit într-o definiție monodirecționată. Biserica vede alcoolicii ca oameni încercați, care caută mântuirea și sunt supuși ispitei alcoolului. Dependența lor este privită ca păcat, fără ca prin aceasta să fie diminuată demnitatea lor umană sau posibilitatea mântuirii lor, care ține de Harul și Mila lui Dumnezeu. Sunt subiect pentru rugăciunea particulară a preotului și comunitară a comunității bisericești. O spun în cunoștință de cauză, știind cât de mult face rugăciunea și redescoperirea lui Dumnezeu în procesul recuperării alcoolicului. El este fratele, ori sora, credincioșilor din biserică. Uneori nu ne place să-i vedem, mirosul ori prezența lor fizică nu ne convin, dar ei sunt cu noi, în Liturghiile Bisericii, în spovedaniile celor care-i iubesc și susipină dureros, neștiind ce să mai facă pentru ei, pentru vindecarea lor, pentru așezarea lor în normalitatea familiei, a dragostei celor ce-i iubesc. Se mai poate spune atunci că alcoolicul are voință? Ea este diminuată, dar e acolo. Alcoolismul nu demontează chipul slavei lui Dumnezeu din om ci doar îl afectează, ruginind pârghiile care mișcă voința spre Dumnezeu. Unii dintre alcoolici fac eforturi de voință extrem de mari pentru a fi recuperați, alții caută ajutor, alții se complac în drama lor, nu o dată transformată în tragedie. Pentru că ei nu sunt singuri în demersul vieții lor. Când cad, rănesc pe toți din jur. Când se ridică, la fel, bucură toată lumea din jur. Fără să exagerez, bucură cosmosul întreg. Care este rolul familiei în această ecuație? Când contribuie familia la întreținerea acestui fenomen? În căderea alcoolicului, un rol dureros. În restaurarea sa, un rol dureros. Cine crede că familia nu suferă din astfel de distrugeri de viață se înțeală. Familia joacă un rol de co-dependență de atitudinea alcoolicului. Cea mai gravă culpă a familiei este acceptarea vinovată, mai ales din rușine socială, a stării de fapt. Îndemn familia să reacționeze. Fără violență și cuvinte multe, în fond vorba multă sărăcia…iubirii, fără să mai accepte comportamentele acestea care derutează familiile. De mii de ori m-am întristat de ideea că oamenii nu reacționează din interese legate de pacea familiei. Cum poate fi pace cu un om chinuit de războiul unei patimi? Sunt femei care spun că nu reacționează pentru că au nevoie copiii de un tată. De acord, în principiu, dar practic numai model nu este un om deformat de alcool. Cereți ajutor, nu mai admiteți să fiți tratați ca niște anexe ale alcoolismului. Nu există o soluție magică a scoaterii din alcoolism. Dragostea față de omul băutor începe în momentul când îl ajuți să-și vadă căderea. Nu acceptați ca normalitate ruperea alcoolicului de valorile care v-au făcut să-l iubiți, nu încercați singuri să-l vindecați. Personal, în ani de muncă în contextul fenomenului, am învățat că intervenția în echipă este singura cu sorți de izbândă. De fapt, care ar trebui să fie atitudinea corectă, sănătoasă, pentru a  fi de un real folos persoanei alcoolice? În primul rând informarea corectă asupra fenomenului. Nu-i de zâmbit subțire la consumul de alcool, nici de lăsat garda jos. Apoi este foarte important să protejați alcoolicul de propriile căderi, identificând corect motivele și contextele dependenței sale. Nici un alcoolic nu se vindecă singur. Cereți ajutor oamenilor care se pricep cu adevărat. Medicul de familie și preotul duhovnic, unde acesta există, sunt primele zale de rezistență într-un lanț al recuperării alcoolicului. Tendința de a pedepsi ultimativ, amenințând fără conținut ori certând persoana fără încetare, nu fac decât să sporească presiunea și tensiunea care a dus la căderea în dependență. Apoi trebuie răbdare. Un soi de răbdare activă, în care aștepți rezultatul terapiei dar conlucrezi cu alcoolicul și terapeutul. Știu că e greu și pare teorie ce spun, dar este singura posibilitate să ajutați conștient. În nici un caz terapia nu se face prin cârpeli edicamentoase ori la plesneală. Ce trebuie să facă preotul pentru a-l ajuta pe om să își învingă patima beției? Preotul, ca orice specialist implicat, trebuie să cunoască fenomenul în amănunțime. Să se mențină el însuși departe de consumul de alcool și, pe cât posibil, să postească neconsumând alcool, dedicând efortul acesta celor care consumă prea mult. Rugăciunea de însoțire a alcoolicului este una, a te ruga cu el, alta. A te ruga pentru el dimpreună cu familia ori comunitatea este alta. E datoria ta de preot să-i spui că greșește, fără a-l însătăni pentru aceasta, căutând momentul lui de pocăință în care să-i propui mijloacele specifice de terapie și restaurare umană. În contextul muncii la „Crucea Albastră” (CARO) le datorez beneficiarilor noștri cultura în domeniu. Ei m-au învățat să nu judec păcatul, să nu-i jignesc pe cei în nevoi și să dezvolt o cultură a comunicării adevărului Evangheliei specific domeniului. Parte din rezultatele pozitive ale CARO se datorează muncii unui coleg preot, Pr. Valentin Delcă, dispus să-i ajute, să-i asculte și să le povestească despre Dumnezeu. E un efort de cordialitate și respect. Reciproc. Există anumiți sfinți care sunt de ajutor celor care se luptă cu alcoolul? Toți sfinții sunt în ajutorul lor. Mai mult, Dumnezeu Însuși iubește pe alcoolic și-l sprijină când vrea să se izbăvească din robia păcatului. Nu avem sfinți specializați în combaterea alcoolismului. Ei ne sunt dăruiți de Dumnezeu ca mijlocitori rugăciunilor și eforturilor noastre de mântuire. Fiecare dintre noi avem evlavie la unul sau altul sau la foarte mulți din acești minunați „colegi de mântuire”. N-aș vrea să cădem în idolatrizări ieftine, care ne pasc dese ori, să punem pe fișa postului unuia sau altuia dintre sfinți vindecarea vreunei patimi sau alteia. Cuminți, ne stau alături. Știu că sunt duhovnici care indică unul sau altul din Acatiste ori cutare sau cutare rugăciune. Perosnal cred că postul și rugăciunea sunt mijloace ferme de ajutrare dar ele trebuie completate cu munca în echipă, cu oameni dedicați ajutorării alcoolicului. Încă există controverse, la nivel medical, asupra existenței unei gene a alcoolismului. Pe de altă parte, în Cărarea Împărăției, Părintele Arsenie Boca vorbește despre păcatele care se moștenesc în neam, de la o generație la alta. Dumneavoastră ce părere aveți? Personal cred că omul este ființă educabilă. Că ascunderea după „genetică” a unor căderi înseamnă o formă de diluare a responsabilității, un fel de aruncare a vinei asupra lui Dumnezeu. Părinții Bisericii, și Părintele Arsenie nu face opinie separată, arată că mântuirea- procesul educațional cel mai de preț, este un dar al lui Dumnezeu dar și o încordare persoanală. Ce spune Părintele trebuie înțeles ca un semnal de alarmă asupra generațiilor care se maturizează că este nevoie de atenție, că tot ceea ce lucrăm acum împotriva voii lui Dumnezeu nu afectează doar persoana noastră ci tot ce însemană fondul genetic al neamului. Omul nu este o insulă singuratică ci un continent din care se desprind frumusețile altor continente. Eu cred, repet, în forța regeneratoare a educației în duhul lui Dumnezeu. Educație fundamentată pe lucrarea Duhului Sfânt prin Tainele Bisericii: Botez, Mirungere, Împărtășire, Spovedanie, Cununie, Maslu și Preoție, care naște și face vii aceste Taine în mijlocul poporului mai mult sau mai puțin credincios. Care considerați că sunt pașii transformării unui alcoolic într-o persoană sănătoasă? Conștientizare, căutarea vindecării, aflarea terapeutului, răbdare, curaj, curaj, curaj. Medicamentul de bază rămâne iubirea, care toate le rabdă și toate le depășește, puterea fiind născută tocmai din recunoașterea slăbiciunii. Nu există vindecare desăvârșită de nici un păcat, să ne înțelegem. Eu remarc că folosim cuvinte prea neutre pentru finalizarea câte unui proces de restaurare a omului. Omul nu e un produs final ci un proces continuu, un subiect nealineat al iubirii lui Dumnezeu. Cei care au trecut prin dependență știu ce zic, e o teamă care-i însoțește mereu, multă vreme și o disciplină continuă. Fără glumițe de grup- hai, numai o bere…Fără nici o clipă de batjocorire a efortului făcut de ceilalți pentru tine. Devin niște curajoși timizi, fragili și puternici deopotrivă, fie că vorbim de bărbați sau de femei. Sunt niște oameni minunați, plini de atenție și foarte deschiși să ajute. Ce recomandări practice aveți pentru aceste persoane? În primul rând să ceară ajutor, să nu se rușineze sau încăpățâneze. De obicei nu o fac de bunăvoie. Evitați multe neplăceri personale, ca să nu mai spun ale celor pe care-i iubiți, dacă renunțați la platoșa suficienței. Noi vă vedem, ne doare cum vă ascundeți alcoolismul în orgolii stupide. Apoi puneți-vă nădejdea, chiar când nu o aveți, în Dumnezeu nu în oameni, știind însă că Dumnezeu lucrează prin oameni. Uitați-vă mai des în ochii copiilor voștri, pentru pacea lor nici un efort nu e prea mare. Poate fi tratat alcoolismul? Nimeni nu tratează alcoolismul. Ci alcoolicul. Din nefericire, alcoolul, sursă de venit la bugetul de stat, ca și jocurile de noroc, dependențe imorale, este „protejat de lege”. Ne complacem într-un joc periculos, care ucide din culpă suflete. Dacă am vrea cu adevărat să refacem starea de sănătate a unui popor de aici ar trebui să începem, de la identificarea consumurilor care rup voința omului, îl înrobesc și-l transformă în dependent. Deci da, alcoolismul se tratează prin voință politică, prin politici sociale. Până atunci, tratăm alcoolicul. Sursa: Sibiu100.ro [...]

Centrul de tratament pentru dependente

„Numai tu singur poți reuși, dar nu poți reuși de unul singur!”

Asociația Crucea Albastră din România este o organizație non-guvernamentală și non-profit care are ca scop asigurarea de asistență de specialitate pentru cei bolnavi de alcoolism sau alte dependențe și familiilor lor.

  • Asociația Crucea Albastră a fost fondata în 1877 de către preotul elvețian Lucien Rochat, luându-și numele de la Federația Internaționala a Crucii Roșii, cu sediul la Geneva în Elveția, ca o mișcare creștină de ajutorare a persoanelor cu dependență de alcool și a familiilor lor. Astăzi, Federația Internațională Crucea Albastră este activă în peste 40 de tari.
  • În România a fost prezentă din perioada interbelică în sânul comunității sașilor ardeleni, respectiv a Bisericii Evanghelice Luterane. În 1990, când preotul evanghelic dr. Christian Weiss din comuna Câlnic (jud. Alba) a avut inițiativa reînființării acestei asociații, au fost invitați și creștini ortodocși, reformați, romano-catolici și greco-catolici, pentru a se alătura acestei initiative, devenind astfel o asociație ecumenică sau inter-confesională.

Citeste tot

Program de lucru

LUNI 09:00-17:00
MARTI 09:00-17:00
MIERCURI 09:00-17:00
JOI 09:00-17:00
VINERI 09:00-17:00
SAMBATA 09:00-13:00
DUMINICA 09:00-13:00

Ai nevoie de ajutor?

Suna-ne acum la (+40) 269 577 316 si primesti cel mai bun tratament pentru tine sau membrii familiei tale!

Fa o programare!
tratament dependenta alcool
Copyright © 2016-2020. Toate drepturile sunt rezervate.

Designed by CIT Consult Serv -